Repere Istorice

LICEUL TEOLOGIC " EPISCOP MELCHISEDEC" ROMAN

VATRĂ DE CULTURĂ TEOLOGICĂ ŞI SIMŢIRE ROMÂNEASCĂ

 

Evenimentele mari din viaţa Bisericii noastre strămoşeşti trebuie remarcate şi consemnate spre a nu fi înghiţite de uitare. Un astfel de eveniment s-a consemnat la 5 noiembrie 1990 prin redeschiderea Seminarului Teologic Sf. Gheorghe din Roman după o perioadă de 43 de ani în care clădirea acestei şcoli şi activitatea specifică desfăşurată în ea, au fost acoperite cu indiferenţă şi uitare. Această şcoală teologică şi-a îndeplinit exemplar menirea de a da preoţime generatoare de progres nu numai în viaţa religioasă şi bisericească ci şi în cea socială a poporului nostru, în deosebi a celui de la sate. Această trăsătură i-a fost specifică Seminarului de la Roman de la înfiinţarea sa din 1 septembrie 1851 până la desfiinţarea abuzivă din 31 august 1948.

Este cunoscut faptul că învăţământul şi cultura poporului român s-au născut în tinda Bisericii strămoşeşti. La Roman au existat încă din sec. al XVIII-lea forme vechi de învăţământ. Domnitorul Grigore Ghica, în a treia domnie în Moldova (1747-1748) a înfiinţat în 1747, câte o şcoală în limba slavonă şi română pe lângă episcopiile Roman, Huşi şi Rădăuţi sub supravegherea episcopilor locului.

Alexandru Constantin Moruzi, domnitorul Moldovei, în prima sa domnie a înfiinţat pe lângă episcopiile din Roman şi Huşi o şcoală în limba elinească şi moldovenească.

În 1803 un rol important în stimularea apariţiei şi dezvoltării viitoarelor şcoli catehetice şi seminarii I-a avut indiscutabil înfiinţare Seminarului de la laşi prin strădania marelui Mitropolit Veniamin Costache. El a trebuit să înfrunte nu numai greutăţile materiale legate de o astfel de iniţiativă ci şi mentalităţile marii boierimi care nu accepta ridicarea nivelului cultural pentru categoriile sociale mai joase.

Foarte important este faptul că Regulamentul Organic din Moldova stabileşte în 1832 prin articolul 415 ca "nimeni nu va putea să intre în preoţie fără învăţături teologhiceşti".

La Roman prima şcoală catehetică pentru pregătirea clerului a fost înfiinţată în 1846 sub conducerea distinsului preot D. Matcaş, care a funcţionat încă un an după deschiderea seminarului în 1858.

Evoluţia sistemului de organizare a învăţământului teologic a dus inevitabil la organizarea şi la Roman a unei şcoli care să urmărească ceva mai mult decât orizonturile oferite de o şcoală catehetică. Legiuirea pentru organizarea învăţăturilor bisericeşti în Moldova din 7 iulie 1851, votată de Divanul Obştesc şi întărită de Domnitorul Grigore Al. Ghica stabilea trei grade de şcoli:

1. şcoli ţinutale cu doi ani de curs;

2. şcoli cu secţia primă pentru " clirosul de jos" cu patru ani de studiu;

3. şcoli cu secţia a doua pentru "clirosul înalt "cu patru ani de studiu. Potrivit acestei legi prima secţie se înfiinţează la Roman şi Huşi, iar cea de a doua la Socola, laşi.

În acest context a fost înfiinţat şi Seminarul de la Roman la data de 1 septembrie 1858 prin sprijinul nemijlocit al ministrului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, D. A. Cantacuzino, Mitropolit al Moldovei fiind Sofronie Miclescu.

  1. În primul an şcolar 1858 – 1859, au funcţionat douǎ clase:

clasa I – 56 elevi

clasa a II-a – 20 elevi

Total – 76 elevi, din care 22 interni.

  1. În anul şcolar urmǎtor au funcţionat trei clase cu 96 elevi repartizaţi astfel:

clasa I – 48 elevi, din care 2 interni

clasa a II-a – 35 elevi, din care 19 interni

clasa a III-a – 13 elevi, din care 10 interni

Total = 96 elevi, din care 31 interni.

Seminarul din Roman, de la înfiinţare pânǎ în septembrie 1860, avea patru clase cu 4 profesori, urmând programul potrivit legii din 1857, plus cele 5 obiecte adǎugate de Ministrul D. Cantacuzino. Cu începere din septembrie 1860, Mihail Kogǎlniceanu a reorganizat Seminariile, dotându-l şi pe cel din Roman cu programul cursului de 7 ani şi cu toţi profesorii necesari cursului inferior.

La data de 1 ianuarie 1862, gǎsim urmǎtorii profesori în funcţiune:

1. Ic. D. Matcaş – rector

2. Pr. I. Ştefǎnescu – religie

3. G. Saginescu – istorie, geografie, statisticǎ

4. P. G. Popescu – latina si româna

5. P. D. Matiescu – elina

6. D. N. Nica – matematici

7. Dr. Frantz Scrob – istorie naturala

8. T. Zahereanu – caligrafia si desen

9. D. M. Didier – franceza

10.N. Spacoviciu – muzicǎ vocala.

De la înfiinţare şi pânǎ în anul 1884, Seminarul din Roman nu a dispus de un local propriu, funcţionând numai în case închiriate.Pentru Seminar s-au închiriat casele căminarului Gh. Petrovici" în mahalaua bisericii Sfântul Ierarh Nicolae, lângă şosea " pentru trei ani cu 7400 de lei pe an. Şcoala avea două clase cu un efectiv de 76 de elevi, din care 22 interni.

Untitled

 

 

 

 

Biserica ‘’ Sf Neculai’’ din Roman în 

apropierea cǎreia se aflǎ clǎdirea

căminarului Gheorghe Petrovici care a

fost închiriatǎ timp de 3 ani pentru

Seminar 1858 - 1861

 

 

 

 

Dupǎ expirarea celor trei ani, cât a fost instalat în casele cǎminarului Gheorghe Petrovici, din mahalaua bisericii , ‘’Sf. Neculai’’ , Seminarul se mutǎ în casele din nordul bisericii Precista Mică, proprietatea lui Nicolae Bogza şi a Mariei Ghiţescu, unde a funcţionat 22 de ani.

 


 istoric2

 

 

 

Proprietatea lui Nicolae Bogza şi a Mariei  Ghiţulescu unde a funcţionat Seminarul timp de 22 de ani 1861-1883.

 

 

 

 

 

 

La 17 mai 1883, Ministerul Cultelor şi al Instrucţiunii Publice, prin persoana lui Petre Aurelian, Ministrul de atunci, a aprobat cumpǎrarea pe veci, pe seama statului, a proprietǎţii moştenitorilor lui Gheorghe Tulbure cu suma de 48000 lei.

 

 istoric3

 

 

Intrarea în corpul principal al Seminarului cumpǎrat de veci pe seama statului de cǎtre Direcţiunea Şcoalelor a Ministerului Cultelor si Instrucţiunii Publice de la moştenitorii lui Gh. Tulbure.

 

 

 

 

 

Spaţiul cumpǎrat era insuficient pentru cei 120 de seminarişti existenţi în 1882. În aceste condiţii s-a format un comitet de “construcţie” format din Episcopul Melchisedec (preşedinte), directorul Ioan Ştefǎnescu Flor şi alţi trei profesori pentru a se construi un local corespunzǎtor. Cu suma de 130000 s-au construit în 1884 douǎ aripi noi cu un etaj, înaintând spre rǎsǎrit, de o parte şi de alta a vechii clǎdiri, prilej cu care aceasta a fost separatǎ, facându-se îmbunǎtǎţirile necesare. Construcţia s-a încheiat în acelaşi an aşezându-şe pe zidul vechii clǎdiri o placǎ memorialǎ.

 

Placa comemorativǎ din 1884 când s-a incheiat prima etapǎ a construcţiei Seminarului “Sf. Gheorghe’’ la care un rol fundamental l-a jucat Episcopul Melchisedec Ştefǎnescu.

 

 

 

În anul 1885, sub îndrumarea arhitectului Grinsberg s-au executat noi lucrǎri pentru construirea unei bǎi, a împrejurimii si a altor clǎdiri anexe. În 1886, Ministrul D.A. Sturdza, vizitând Seminarul, a dorit extinderea lui pentru cuprinderea unui numǎr mai mare de elevi şi, de aceea, a iniţiat noi construcţii ce corespundeau şi dorinţei marelui Episcop Melchisedec. Astfel, în 1887, s-a aşezat piatra de temelie a noii clǎdiri din faţǎ, construitǎ din cǎrǎmidǎ aparentǎ, cu o frumoasǎ boltǎ de intrare, un brâu în torsadă din cǎrǎmidă smǎlţuitǎ şi un alt brâu sub streaşinǎ, care dau clǎdirii un aspect mǎreţ, cu un stil architectonic deosebit. Astfel, se adǎugau încǎ 4 sǎli de clasǎ la parter şi douǎ dormitoare mari la etaj. Atunci se stabileşte şi patronul spiritual al seminarului: “Sf.Mare Mucenic Gheorghe”.

 

 

 

Corp anexǎ cu etajul construit în anii 1884-1885

 

 

 

 

 

 

 

Prin legea clerului mirean din 1893 / cap.3, art. 19 – 27, la Roman este

stabilit un Seminar cu trei clase inferioare. Absolvenţii acestui Seminar, pentru a putea intra în cler, erau obligaţi sǎ-şi completeze studiile superioare la Iaşi şi la Bucureşti.

 

Partea din faţǎ a Seminarului construitǎ în anul 1887 la iniţiativa ministrului D.A.Strurza

 

Prin legea din 9 iulie 1901 s-a hotǎrât desfiinţarea Seminarului din Roman,

motivele fiind de naturǎ economicǎ, ţinând cont de marea crizǎ economicǎ a secolului trecut. Desfiinţându-se, o parte a mobilierului a fost predatǎ Seminarului “V. Costachi” din Iaşi, altǎ parte Liceului “Roman – Vodǎ”. Localul a fost ocupat în partea de nord de Şcoala profesionalǎ de fete şi în cea de sud, de Şcoala de meserii.

Dupǎ primul rǎzboi mondial, Episcopia Romanului avea trebuinţǎ mare de preoţi. În anul 1919, seminarul a fost reînfiinţat. Aceastǎ şcoalǎ istoricǎ renǎştea prin râvna directorului Ioan Vornicel, cu sprijinul Episcopului Teodosie Athanasiu şi, mai apoi, al Episcopului Lucian Triteanu. Din 1926 au fost alocate noi fonduri de cǎtre Minister şi comitetul şcolar pentru construirea unei monumentale aripi în partea de S – V a clǎdirii, o salǎ de festivitǎţi cu balcoane, o sufragerie, patru sǎli de clasǎ, dormitoare si secretariatul.

 

Cladire anexǎ a Seminarului construitǎ în 1926 ce cuprindea o salǎ

de festivitǎţi şi balcoane , o sufragerie , patru sǎli de clasǎ , dormitoare si            secretariatul

Urmare Statutului pentru Organizarea si Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, adoptat în anul 1948, învǎţǎmântul teologic a trecut sub conducerea Sfântului Sinod al B.O.R. şi al eparhiilor în care existau şcoli de acest gen. Prin adresa nr. 43877 / 1948, Ministerul Cultelor anunţa desfiinţarea Seminarului din Roman, aprobând ca toate bunurile de care dispunea sǎ fie predate Ministerului Învǎţǎmântului Public. Pregǎtirea clerului Episcopiei Romanului avea sǎ se facǎ de acum la singurul Seminar existent în Mitropolia Moldovei, cel de la Mânǎstirea Neamţ. În luna septembrie 1948, localul şi averile mobile au fost predate de cǎtre Inspectoratul Şcolar comitetului “Pro Grecia” pentru cei 500 copii greci ce urmau sǎ fie cazaţi aici, precum si Liceului “Roman – Vodǎ”.

Dupǎ şcoala de copii greci, localul şcolii a fost ocupat de un liceu militar (actualul liceu militar din Breaza), iar din 1952 de o şcoalǎ de tractorişti si, în cele din urmǎ de Liceul agro – industrial nr. 5. Desfiinţarea seminarului s-a fǎcut rapid, fǎrǎ posibilitatea vreunei reveniri. O parte din profesori au fost încadraţi la diferite şcoli din oraş, unii au fost pensionaţi sau trecuţi la şcoala de cântǎreţi bisericeşti care a mai funcţionat pânǎ în anul 1954. În anul 1990, la 5 noiembrie, înainte de sǎrbǎtoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, a voit Bunul Dumnezeu ca, dupǎ o întrerupere de 42 de ani, vechiul Seminar din Roman sǎ-şi redeschidǎ porţile, reînnodându-se firul rupt al tradiţiei învǎţǎmântului teologic din oraşul Roman. Odatǎ reaprinsǎ candela luminii lui Hristos la Roman, ea avea sǎ contribuie la prestigiul cultural şi spiritual al vechii urbe moldovene. Redeschiderea Seminarului a fost facutǎ cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Episcop Eftimie Luca, un rol deosebit având şi preotul Pelin Constantin – inspector eparhial care fusese şi elev al acestui Seminar, iar în anul 1947 la desfiinţarea lui plecase printre ultimii din aceastǎ instituţie unde fusese pedagog . În şedinţa Consiliului Eparhial a fost stabilit corpul profesoral, director fiind numit pr. Hurjui Nicolae, doctorand la catedra de Istorie a Bisericii Ortodoxe Române, secretar fiind numit preotul Bârliba Ioan,licenţiat în Teologie.

Prin intervenţia Prea Sfinţitului Episcop Eftimie şi a Prea Sfinţitului Arhiereu – Vicar Ioachim Vasluianul, s-a redobândit clǎdirea Seminarului la 20 iunie 1991. În aceastǎ perioadǎ destul de dificilǎ, s-a reuşit refacerea mobilierului, a sǎlilor de clasǎ, a dormitoarelor. Ultimul director dinainte de 1948, vrednicul de pomenire pr. Gheorghe Vlad, preconiza, în anii 1947 – 1948, construirea unui paraclis în curtea şcolii pentru practica liturgicǎ a elevilor. Dorinţa lui a rǎmas neîmplinitǎ din cauza desfiinţǎrii nedrepte a şcolii. De aceea, dupǎ redeschiderea Seminarului, cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Episcop Eftimie s-a decis transformarea unui dormitor, din partea de sud – est a cladirii, în paraclis.

 

 

 

 

Prin lucrarea Proniei divine şi din donaţiile substanţiale ale câtorva parohii s-a amenajat cu tot ceea ce este necesar acest paraclis, sfinţit la 30 ianuarie 1993, de sǎrbǎtoarea Sfinţilor Trei Ierarhi, ocrotitorii tuturor şcolilor teologice din cuprinsul Patriarhiei Române.

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                                                    
Personalitǎţi didactice şi pedagogice ale seminarului romaşcan

De la înfiinţare (1858) şi pânǎ în prezent, Seminarul “Sf. Gheorghe” din Roman a funcţionat în trei etape: 1858 – 1901; 1919 – 1948; 1990 – în continuare. Efectiv, a pregǎtit generaţii de elevi, pânǎ în prezent, timp de 85 de ani. Din personalul care a slujit acest aşezǎmânt de culturǎ şi personalitǎţile care s-au format aici, amintim doar pe câteva, sperând sǎ nu facem vreo nedreptate celor pe care, din cauza spaţiului, nu-i vom aminti. Dumnezeu însǎ îi ştie şi rasplǎteşte tuturor celor care s-au ostenit pentru existenţa şcolii.

DIMITRIE MATCAŞ

A fost director al Seminarului între 1 septembrie 1858 – 1882. S-a nǎscut la 10 aprilie 1817 în comuna Oancea din judeţul Galaţi. Pǎrinţii sǎi, Andrei şi Ecaterina, îl înscriu în anul 1839, ca elev la Seminarul “Veniamin” din Iaşi, unde a absolvit cursul superior, clasa a V-a, în anul 1845 şi unde a fost numit pedagog, avându-l ca rector pe Filaret Scriban. În urma concursului ţinut la Iaşi (1845), este numit conducǎtor şi profesor al Şcolii catihetice din Roman, pânǎ la 1 septembrie 1858, când este numit rector al noului Seminar.

 

 

 

 

 

 

 

Economul Dimitrie Matcaş, Catihet al şcolii catihetice din Roman între anii 1846-1856

Poartǎ titlul de rector pânǎ în august 1865 când, potrivit Legii instrucţiunii, este numit director. Din 1860 predǎ introducere în Sfânta Scripturǎ. A fost deputat în Cameră în mai multe sesiuni, membru al Divanului Ad – Hoc şi membru în “Comisiunea regulatoare a averilor mânǎstireşti”. A fost decorat cu “Steaua Romaniei” la gradul de cavaler, cu brevetul 360 semnat de domnitor. Susţinǎtor a lui Alexandru Ioan Cuza, prieten intim cu Costache Negri încǎ din copilǎrie, a condus Seminarul timp de 24 de ani cu multǎ abnegaţie şi jertfelnicie. Trece la cele veşnice la 27 octombrie 1893 şi este înmormântat în cimitirul din Roman

IOANICHIE FLOR

A fost directorul Seminarului între 1882 – 25 aprilie 1897. Nǎscut în ianuarie 1835 în satul Trifeşti, urmeazǎ Şcoala catiheticǎ din Roman (1851 – 1853) şi apoi Seminarul “Veniamin” unde absolvea cursul complet de 7 clase în anul 1860. Prin concurs, este numit la catedra de Religie de la Seminarul din Roman la 1 iunie 1861, pe care o ocupǎ pânǎ la 1 aprilie 1893, când se retrage la pensie. Ca profesor, a avut o activitate demnǎ, era iubit şi stimat de colegi şi de elevii sǎi. Ca director al Seminarului, unde a condus pânǎ la 25 aprilie 1897, când a fost ales Episcop de Roman, s-a remarcat printr-o înţeleaptǎ administraţie. Tot prin strǎduinţa sa, Seminarul nu s-a desfiinţat în anul 1893, când s-au desfiinţat trei seminarii din ţarǎ. A încetat din viaţǎ în anul 1899, fiind înmormântat în cimitirul din Roman.

CONSTANTIN NAZARIE

A fost director al Seminarului între 25 aprilie 1897 – 1 decembrie 1898. S-a

nǎscut la 16 martie 1865 în comuna Vultureni din judeţul Vaslui. Dupǎ absolvirea Şcolii primare din Bacǎu, s-a înscris în 1891 la Seminarul din Roman. Dupǎ încheierea studiilor la Seminarul din Iaşi şi Academia din Kiev, la 1 ianuarie 1894 este numit la acest seminar ca secretar şi pedagog şef. La 1 octombrie 1894 este numit profesor suplinitor de istorie şi geografie. Pentru meritele ce le-a avut, Constantin Nazarie a fost ales profesor la Curte, director al Seminarului “Central” din Bucureşti, profesor la Facultatea de Teologie şi

director al Internatului Teologic din Bucureşti. A trecut la cele veşnice la 20 martie 1926.

CHEZARIE STEPHANO

A fost director de la 1 decembrie 1898 pânǎ la 1 decembrie 1900. Nǎscut la Roman, ca fiu al preotului Ştefan Tubolca de la parohia “Sfinţii Voievozi”, Chezarie Stephano a urmat Seminarul – patru clase – şi Teologia la Atena. A fost un director energic şi sever, dorind în Seminar ordine şi conştiinciozitate desǎvârşite. Nu admitea, atât profesorilor cât şi elevilor, nici un fel de abatere de la datoria lor. Dupǎ doi ani de directorat, şi-a dat demisia de la conducerea Seminarului, fiind numit superiorul capelei române din Paris. Dupǎ 15 ani, în 1917, a decedat. A fost adus în ţarǎ şi îngropat la Roman. A donat o frumoasǎ şi valoroasǎ bibliotecǎ Universitǎţii din Iaşi, iar Seminarului romaşcan cǎrţi şi mobilier. Pânǎ la prima desfiinţare, Seminarul “Sf. Gheorghe” a mai avut ca directori pe Nicolae Apostol (11 decembrie 1900 – 26 ianuarie 1901) şi Gherasim Miron (26 ianuarie 1901 – 20 august 1901).

Trebuie sǎ marcǎm în aceastǎ perioadǎ, contribuţia deosebitǎ a unor profesori valoroşi precum ierod: Policarp Popescu (28 august 1858-18 noiembrie 1860), ieromonahul Athanasie Ghiţescu (20 septembrie 1858 – 1 mai 1866), pr. Ghenadie Popescu (3 ianuarie 1860 – 18 martie 1864), arhim. Grigorie Ştefanescu (25 noiembrie 1864 – 1 septembrie 1870), Vucol Dornescu, profesor de Muzicǎ bisericeascǎ (9 decembrie 1865 – 20 august 1901), arhimandritul Inocenţiu Moisiu (fost Episcop al Romanului), Dimitrie P. Petrescu (tatǎl scriitorului Cezar Petrescu), Calistrat Hogaş (a predat limba româna între 1 octombrie 1893 şi 15 septembrie 1898). Tot în aceastǎ primǎ perioadǎ a existenţei Seminarului, trebuie amintite eforturile episcopului Melchisedec Ştefǎnescu. Acest ierarh, în timpul celor 13 ani de pǎstorire la Roman, nu s-a ocupat numai de problemele gospodǎreşti-administrative ale seminarului, ci şi de cele didactico-pedagogice. Foşti elevi ai Seminarului şi-au amintit şi au remarcat grija neîncetatǎ şi atenţia acordatǎ şcolii de cǎtre marele ierarh. Simion Mehedinţi se referǎ, de pildǎ, la strǎdaniile chiriarhului de a organiza un internat pentru toţi elevii “în care sǎ domneascǎ ordinea şi o statornicǎ îndrumare sufleteascǎ, de a introduce uniforme, de a organiza un cor al seminariştilor”.

În a doua etapǎ de existenţǎ (1914 – 1948) Seminarul “Sf.Gheorghe” din Roman a fost privit cu atenţie de Episcopii Theodosie Athanasiu şi Lucian Triteanu. Prin sârguinţa celui din urmǎ şi cu ajutorul unor preoţi, îndeosebi I.Gotcu, Gh.V. Butnaru, Grigorie Popescu, A.C. Cosma, Gh.Chiriac, I.V. Pascu, în anul 1925, a început sǎ fie editatǎ revista “Cronica Romanului”, la care au colaborat slujitori bisericeşti din eparhie şi din alte pǎrţi, profesori de Seminar şi de religie. În anul 1936 a aparut “Anuarul Episcopiei Romanului “ editat de secţia culturalǎ a eparhiei, în cuprinsul cǎruia erau inserate ştiri referitoare la locaşurile de închinare şi, la preoţii din eparhie; în paginile lui semnau şi profesorii de Seminar. În aceastǎ perioadǎ, directori de Seminar au fost: Pr. Ioan Vornicel (1919-1929), consilier referent episcopal; Pr.prof. V. Iordache (1929-1933) şi Pr.prof. Gh.Vlad (1933-1948). Ei s-au distins printr-o activitate didacticǎ şi pedagogicǎ deosebitǎ, ducând greul într-o perioada foarte dificilǎ din cauza vicisitudinilor celor douǎ rǎzboaie mondiale. Vrednici de pomenire, Pr. Ioan Vornicel şi Pr. Gh. Vlad au fost directori ai cancelariei episcopale, ultimul ajungând protopop. Acum s-au format şi au predat la Seminar profesori de mare prestanţǎ intelectualǎ precum Pr. Scarlat Porcescu, autor a numeroase articole, studii şi cǎrţi, care a deţinut funcţia de vicar administrativ al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei. Demnǎ de amintire este şi personalitatea pǎrintelui profesor Ioan Ivan care a deţinut şi funcţia de director al Seminarului Teologic “M-rea Neamţ”. De asemenea, trebuie neaparat menţionat faptul ca aici s-a pregǎtit unul din cei mai vrednici slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române:

   PR. PROF. DR. CONSTANTIN GALERIU

Nǎscut la 21 noiembrie 1918, în satul Rǎcǎtǎu, judeţul Bacǎu, în familia unor ţǎrani creştini ortodocşi, a urmat şcoala primarǎ în comuna natalǎ. A urmat şi absolvit cursurile Seminarului “Sf. Gheorghe” între anii 1930-1938, apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti (1942). A obţinut titlul academic de “doctor în teologie” cu Teza susţinutǎ la Bucureşti în anul 1973, cu titlul: “Jertfǎ şi Rǎscumpǎrare”. A fost profesor universitar la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1977-1991), profesor consultant şi conducǎtor de doctorat la Universitatea din Bucureşti (1922). La 1 ianuarie 1990 a fost numit vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Dupǎ o activitate didacticǎ, pastoralǎ şi duhovniceascǎ, a trecut la cele veşnice în ziua de 11 august 2003, fiind înmormântat la 13 august în Biserica “Sfantul Silvestru” din Bucureşti. Tot la Roman s-a pregǎtit intelectual şi moral-teologic actualul Episcop al Huşilor.

 

 

 

 

 

P.S. IOACHIM MARES

 

S-a nǎscut la 12 martie 1927 în comuna Magireşti, judeţul Bacǎu, din pǎrinţi Nicolae şi Maria, care I-au sǎdit în suflet dragostea de Dumnezeu şi de oameni, cuminţenia şi omenia, evlavia şi râvna pentru cele sfinte. Cursurile şcolii primare le-a urmat în satul natal, dupǎ care paşii i-au fost îndreptaţi spre Seminarul “Sf. Gheorghe” pe care l-a absolvit în anul 1946. A obţinut diploma de licenţiat în Teologie la Institutul Teologic de grad universitar din Cluj, în anul 1950. Pentru vrednicia sa, în anul 1985 a fost hirotonit arhiereu vicar al eparhiei cu titlul “Vasluianul” de cǎtre Prea Fericitul Pǎrinte Patriarh Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Sucevei. La 15 septembrie 1996 a fost instalat Episcop la reînfiinţata Episcopie a Huşilor.

Dupǎ reînfiinţare, director al Seminarului a fost numit Pr. Hurjui Nicolae, de la parohia Bibireşti, judeţul Bacau unde a slujit între anii 1987 – 1991.

A fost asistent la facultatea de Teologie din Iaşi (1991-1992), urmând cursurile

de doctorat la Facultatea de Teologie din Bucureşti. În 1998 s-a retras, la cerere, din funcţia de director pentru a se dedica pastoraţiei la Catedrala “Înǎlţarea Domnului” din Bacǎu. La 1 iulie 1999 şi-a susţinut teza de doctorat cu titlul “Episcopul Grigorie Leu al Huşilor. Omul şi fapta”, îndrumǎtor fiind prof.acad. Emilian Popescu Dupǎ o perioadǎ de interimat a pr.prof. Doru Ionel (septembrie 1998 – martie 1999), a urmat la conducerea Seminarului pǎrintele Bârliba Ioan, profesor pentru disciplinele teologice cu grad didactic I, sub a cǎrui îndrumare se aflǎ şi în prezent. În momentul actual, Seminarul are atât clase de seminar (liceu), cu o perioadǎ de studiu de 5 ani (IX – XIII), cât şi clase de cântǎreţi bisericeşti (perioada de studiu fiind de 3 ani). În anul şcolar 2002 – 2003 a fost înfiinţatǎ şi o clasǎ de seminar ( a IX-a) – învǎţǎmânt frecvenţǎ redusǎ pentru monahi, cu posibilitatea de a-şi completa studiile şcolare. Actualul director al seminarului s-a preocupat de a asigura încadrarea cu personal didactic bine pregǎtit şi cu experienţǎ în educaţia şcolarǎ.

Acest fapt denotǎ obţinerea de rezultate deosebite la numeroasele concursuri la care au participat elevii seminarişti: olimpiade şcolare, festivaluri artistice, concursuri şi simpozioane literare. Astfel, corul Seminarului a obţinut premiul I la concursul organizat cu ocazia sarbǎtoririi hramului Seminarului Teologic “Sf. Andrei” şi a Serbǎrilor Galaţilor (28 noiembrie 1993). Tot premiul I a obţinut şi la concursul de interpretare, faza judeţeanǎ – Piatra Neamţ, din 15 aprilie 1995. Elevii Tofan Marius, Mata Ilarion şi Nechita Adrian

Viorel au obţinut Diplome de excelenţǎ pentru participarea la Simpozionul “Apostolat şi misiune în slujirea Bisericii Ortodoxe la cumpǎna dintre milenii” (Galaţi, 30 noiembrie 2000), fiind premiaţi de IPS Daniel al Moldovei si Bucovinei. Elevul Nǎstasǎ Radu a obţinut menţiune la etapa judeţeanǎ a Olimpiadei de Limba latinǎ (22 aprilie 2000). Tot menţiune a primit şi elevul Vieriu Vlad (clasa a IX-a). Elevii Tofan Marius şi Nechita Adrian (clasa a XII-a) au obţinut premiul II, respectiv III, la Olimpiada de Dogmaticǎ, faza interjudeţeanǎ (Suceava, 27 – 29 ianuarie 2001). La aceeaşi etapǎ, disciplina

Istoria Bisericii Ortodoxe Române elevul Bertea Iulian a obţinut premiul II, iar

elevul Ioniţǎ Liviu Alexandru – menţiune.

 

Corul Seminarului Roman în faza naţională a olimpiadei de muzică unde                                                                                                 a obţinut premiul întâi (2003) 

 

Corul Seminarului, condus de reputatul profesor Gheorghe Gozar, a obţinut un şir neîntrerupt de succese. Cel dintâi succes, premiul I, a fost realizat la Concursul naţional al corurilor şcolare, etapa zonalǎ (Piatra Neamţ, 10 martie 2001).

La Olimpiada de Dogmaticǎ, elevul Varvariciu Irinel a obţinut douǎ menţiuni la etapele naţionale desfǎşurate la Râmnicu – Vâlcea (1998) şi Iaşi (1999). În anul 1998, elevul Marcu Dan a obţinut premiul I la etapa naţionalǎ a Olimpiadei de Istorie a Bisericii Ortodoxe Române. Dupǎ ce la Olimpiada de Religie , faza naţionalǎ (Craiova – 2001), a obţinut o menţiune la Dogmaticǎ, elevul Nechita Adrian Viorel a obţinut premiul I cu nota 10 (zece) la faza naţionalǎ desfǎşuratǎ la Piteşti (2002).

Ziua de 8 mai 2003 va ramâne înscrisǎ cu litere de aur în inimile şi sufletele profesorilor, elevilor şi tuturor ostenitorilor Seminarului “Sf.Gheorghe”. Atunci a avut loc premierea elevilor distinşi la faza naţionalǎ a olimpiadelor şcolare din anul şcolar 2002 – 2003. Este vorba de acelaşi cor prestigios al şcolii, condus cu distincţie acum de domnul profesor Gheorghe Gozar, directorul Liceului de Artǎ “George Apostu” din Bacǎu, ce a obţinut premiul I la faza naţionala a Olimpiadei de Muzicǎ. Din cei şase elevi care au avut dreptul de participare la Olimpiada de Religie, faza naţionalǎ (Slobozia 2003), 5 s-au întors cu premii. Astfel, romaşcanul Cristea Dan – Ionuţ (clasa a XII-a) a obţinut premiul I la Dogmaticǎ, iar Macovei Mihai (clasa a XIII-a) a obţinut premiul II la Istoria Bisericii Ortodoxe Române.

Elevii Vieriu Vlad, Amarinei Liviu (clasa a XII-a) şi Munteanu Sorin (clasa a XIII-a) au obţinut menţiuni la aceleaşi discipline. La disciplina Dogmaticǎ au fost pregătiţi de pr.prof.dr. Leonte Constantin, iar la Istoria Bisericii Ortodoxe Române de prof. Ţuţueanu Ion – doctor în drept.

Un succes recent este şi premiul III acordat revistei elevilor seminarişti “Condei de seminarist”, la etapa judeţeanǎ a Concursului de Jurnalism şi reviste şcolare (15 mai 2003). Rezultatele obţinute de elevii Seminarului “Sf.Gheorghe” sunt o mǎrturie a muncii depuse de elevi şi profesori, a unei atmosfere propice procesului de învǎţǎmânt. În acest context, Prea Sfinţitul Ioachim Bǎcǎuanul, Arhiereu – vicar al Episcopiei Romanului aprecia premiile obţinute în întrecerile şcolare spunând rezultatele care au venit sunt dǎtǎtoare de speranţe şi sunt sigur cǎ acolo sus, Episcopul Melchisedec Ştefǎnescu se bucurǎ de ceea ce au realizat urmaşii sǎi”.

 

        Speranţe pentru noi împliniri

Am încercat sǎ realizǎm aici, o micǎ monografie a Seminarului “Sf.Gheorghe” din Roman, cu bucuriile si împlinirile lui. Suntem convinşi cǎ ar mai fi multe de scos la ivealǎ. Poate, cu alt prilej. Pânǎ atunci sǎ mulţumim Bunului Dumnezeu cǎ a orânduit, prin aleşii sǎi, ca la Roman sǎ existe aceastǎ şcoalǎ de credinţǎ şi cuget românesc. Datoria noastrǎ, a profesorilor şi elevilor, este sǎ urmǎm exemplul marilor noştri înaintaşi. Spune Mântuitorul: “Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învǎţa altfel pe oameni, foarte mic se va chema în împǎrǎţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învǎţa, acestǎ mare se va chema în împǎrǎţia cerurilor” (Matei 5, 19).

Un cugetǎtor spunea cǎ existǎ cuvinte “ca stelele” (Saint – Exupery), dar şi oameni ca stelele, adicǎ oameni care îţi lumineazǎ viaţa, de care te bucuri cǎ existǎ, recunoscator cǎ ai avut (sau cǎ mai continui sǎ ai) parte de ei. Sperǎm ca Seminarul romaşcan sǎ fie îmbrǎcat mereu în haine de sǎrbǎtoare, iar Oamenii lui sǎ rǎsarǎ mereu drept, frumos şi durabil într-o dinamicǎ nebǎnuitǎ. Sperǎm ca fiecare colţişor din aceastǎ şcoalǎ a Episcopiei Romanului sǎ fie o traiectorie şi un destin. Fiecare salǎ de clasǎ sǎ fie locul potecilor care se bifurcǎ şi se intersecteazǎ la infinit, într-o ordine deloc întamplǎtoare. Ştim cǎ fiecare elev este acel univers perfectibil, în care se sedimenteazǎ focul cântǎrii Adevărului şi al Luminii lui Hristos. De aceea, fiecare profesor trebuie sǎ fie un semn sigur al competenţei, inteligenţei,măiestriei şi al dǎruirii întru slava lui Dumnezeu şi a Bisericii strǎmoşeşti.

 

Dorim Seminarului romaşcan o cale frumoasǎ şi sigurǎ spre veşnicie, spre noi împliniri!

Contact

Str. Alexandru cel Bun, Nr.2, Loc. Roman

Cod Postal: 611065, NEAMT

Telefon: 0233740906

Fax: 0233740906

E-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

 

Statistica

Visitors
13848
Articles
48
Articles View Hits
188470