Repere Istorice

 istoric2

 

 

 

Proprietatea lui Nicolae Bogza şi a Mariei  Ghiţulescu unde a funcţionat Seminarul timp de 22 de ani 1861-1883.

 

 

 

 

 

 

La 17 mai 1883, Ministerul Cultelor şi al Instrucţiunii Publice, prin persoana lui Petre Aurelian, Ministrul de atunci, a aprobat cumpǎrarea pe veci, pe seama statului, a proprietǎţii moştenitorilor lui Gheorghe Tulbure cu suma de 48000 lei.

 

 istoric3

 

 

Intrarea în corpul principal al Seminarului cumpǎrat de veci pe seama statului de cǎtre Direcţiunea Şcoalelor a Ministerului Cultelor si Instrucţiunii Publice de la moştenitorii lui Gh. Tulbure.

 

 

 

 

 

Spaţiul cumpǎrat era insuficient pentru cei 120 de seminarişti existenţi în 1882. În aceste condiţii s-a format un comitet de “construcţie” format din Episcopul Melchisedec (preşedinte), directorul Ioan Ştefǎnescu Flor şi alţi trei profesori pentru a se construi un local corespunzǎtor. Cu suma de 130000 s-au construit în 1884 douǎ aripi noi cu un etaj, înaintând spre rǎsǎrit, de o parte şi de alta a vechii clǎdiri, prilej cu care aceasta a fost separatǎ, facându-se îmbunǎtǎţirile necesare. Construcţia s-a încheiat în acelaşi an aşezându-şe pe zidul vechii clǎdiri o placǎ memorialǎ.

 

Placa comemorativǎ din 1884 când s-a incheiat prima etapǎ a construcţiei Seminarului “Sf. Gheorghe’’ la care un rol fundamental l-a jucat Episcopul Melchisedec Ştefǎnescu.

 

 

 

În anul 1885, sub îndrumarea arhitectului Grinsberg s-au executat noi lucrǎri pentru construirea unei bǎi, a împrejurimii si a altor clǎdiri anexe. În 1886, Ministrul D.A. Sturdza, vizitând Seminarul, a dorit extinderea lui pentru cuprinderea unui numǎr mai mare de elevi şi, de aceea, a iniţiat noi construcţii ce corespundeau şi dorinţei marelui Episcop Melchisedec. Astfel, în 1887, s-a aşezat piatra de temelie a noii clǎdiri din faţǎ, construitǎ din cǎrǎmidǎ aparentǎ, cu o frumoasǎ boltǎ de intrare, un brâu în torsadă din cǎrǎmidă smǎlţuitǎ şi un alt brâu sub streaşinǎ, care dau clǎdirii un aspect mǎreţ, cu un stil architectonic deosebit. Astfel, se adǎugau încǎ 4 sǎli de clasǎ la parter şi douǎ dormitoare mari la etaj. Atunci se stabileşte şi patronul spiritual al seminarului: “Sf.Mare Mucenic Gheorghe”.

 

 

 

Corp anexǎ cu etajul construit în anii 1884-1885

 

 

 

 

 

 

 

Prin legea clerului mirean din 1893 / cap.3, art. 19 – 27, la Roman este

stabilit un Seminar cu trei clase inferioare. Absolvenţii acestui Seminar, pentru a putea intra în cler, erau obligaţi sǎ-şi completeze studiile superioare la Iaşi şi la Bucureşti.

 

Partea din faţǎ a Seminarului construitǎ în anul 1887 la iniţiativa ministrului D.A.Strurza

 

Prin legea din 9 iulie 1901 s-a hotǎrât desfiinţarea Seminarului din Roman,

motivele fiind de naturǎ economicǎ, ţinând cont de marea crizǎ economicǎ a secolului trecut. Desfiinţându-se, o parte a mobilierului a fost predatǎ Seminarului “V. Costachi” din Iaşi, altǎ parte Liceului “Roman – Vodǎ”. Localul a fost ocupat în partea de nord de Şcoala profesionalǎ de fete şi în cea de sud, de Şcoala de meserii.

Dupǎ primul rǎzboi mondial, Episcopia Romanului avea trebuinţǎ mare de preoţi. În anul 1919, seminarul a fost reînfiinţat. Aceastǎ şcoalǎ istoricǎ renǎştea prin râvna directorului Ioan Vornicel, cu sprijinul Episcopului Teodosie Athanasiu şi, mai apoi, al Episcopului Lucian Triteanu. Din 1926 au fost alocate noi fonduri de cǎtre Minister şi comitetul şcolar pentru construirea unei monumentale aripi în partea de S – V a clǎdirii, o salǎ de festivitǎţi cu balcoane, o sufragerie, patru sǎli de clasǎ, dormitoare si secretariatul.

 

Cladire anexǎ a Seminarului construitǎ în 1926 ce cuprindea o salǎ

de festivitǎţi şi balcoane , o sufragerie , patru sǎli de clasǎ , dormitoare si            secretariatul

Urmare Statutului pentru Organizarea si Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, adoptat în anul 1948, învǎţǎmântul teologic a trecut sub conducerea Sfântului Sinod al B.O.R. şi al eparhiilor în care existau şcoli de acest gen. Prin adresa nr. 43877 / 1948, Ministerul Cultelor anunţa desfiinţarea Seminarului din Roman, aprobând ca toate bunurile de care dispunea sǎ fie predate Ministerului Învǎţǎmântului Public. Pregǎtirea clerului Episcopiei Romanului avea sǎ se facǎ de acum la singurul Seminar existent în Mitropolia Moldovei, cel de la Mânǎstirea Neamţ. În luna septembrie 1948, localul şi averile mobile au fost predate de cǎtre Inspectoratul Şcolar comitetului “Pro Grecia” pentru cei 500 copii greci ce urmau sǎ fie cazaţi aici, precum si Liceului “Roman – Vodǎ”.

Dupǎ şcoala de copii greci, localul şcolii a fost ocupat de un liceu militar (actualul liceu militar din Breaza), iar din 1952 de o şcoalǎ de tractorişti si, în cele din urmǎ de Liceul agro – industrial nr. 5. Desfiinţarea seminarului s-a fǎcut rapid, fǎrǎ posibilitatea vreunei reveniri. O parte din profesori au fost încadraţi la diferite şcoli din oraş, unii au fost pensionaţi sau trecuţi la şcoala de cântǎreţi bisericeşti care a mai funcţionat pânǎ în anul 1954. În anul 1990, la 5 noiembrie, înainte de sǎrbǎtoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, a voit Bunul Dumnezeu ca, dupǎ o întrerupere de 42 de ani, vechiul Seminar din Roman sǎ-şi redeschidǎ porţile, reînnodându-se firul rupt al tradiţiei învǎţǎmântului teologic din oraşul Roman. Odatǎ reaprinsǎ candela luminii lui Hristos la Roman, ea avea sǎ contribuie la prestigiul cultural şi spiritual al vechii urbe moldovene. Redeschiderea Seminarului a fost facutǎ cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Episcop Eftimie Luca, un rol deosebit având şi preotul Pelin Constantin – inspector eparhial care fusese şi elev al acestui Seminar, iar în anul 1947 la desfiinţarea lui plecase printre ultimii din aceastǎ instituţie unde fusese pedagog . În şedinţa Consiliului Eparhial a fost stabilit corpul profesoral, director fiind numit pr. Hurjui Nicolae, doctorand la catedra de Istorie a Bisericii Ortodoxe Române, secretar fiind numit preotul Bârliba Ioan,licenţiat în Teologie.

Prin intervenţia Prea Sfinţitului Episcop Eftimie şi a Prea Sfinţitului Arhiereu – Vicar Ioachim Vasluianul, s-a redobândit clǎdirea Seminarului la 20 iunie 1991. În aceastǎ perioadǎ destul de dificilǎ, s-a reuşit refacerea mobilierului, a sǎlilor de clasǎ, a dormitoarelor. Ultimul director dinainte de 1948, vrednicul de pomenire pr. Gheorghe Vlad, preconiza, în anii 1947 – 1948, construirea unui paraclis în curtea şcolii pentru practica liturgicǎ a elevilor. Dorinţa lui a rǎmas neîmplinitǎ din cauza desfiinţǎrii nedrepte a şcolii. De aceea, dupǎ redeschiderea Seminarului, cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Episcop Eftimie s-a decis transformarea unui dormitor, din partea de sud – est a cladirii, în paraclis.

 

 

 

 

Prin lucrarea Proniei divine şi din donaţiile substanţiale ale câtorva parohii s-a amenajat cu tot ceea ce este necesar acest paraclis, sfinţit la 30 ianuarie 1993, de sǎrbǎtoarea Sfinţilor Trei Ierarhi, ocrotitorii tuturor şcolilor teologice din cuprinsul Patriarhiei Române.

 

Contact

Str. Alexandru cel Bun, Nr.2, Loc. Roman

Cod Postal: 611065, NEAMT

Telefon: 0233740906

Fax: 0233740906

E-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

 

Statistica

Visitors
14364
Articles
48
Articles View Hits
197943